Află totul despre inseminarea artificială: ce presupune, riscuri și șansele de reușită

Astăzi, tot mai multe cupluri se confruntă cu dificultăți în obținerea unei sarcini, o realitate adesea însoțită de emoții copleșitoare și întrebări fără răspuns. Stresul zilnic, stilul de viață modern și uneori condițiile medicale nevăzute contribuie la creșterea numărului de cupluri care apelează la soluții medicale avansate pentru a-și împlini visul de a deveni părinți.

Pentru multe cupluri, inseminarea artificială reprezintă o rază de speranță într-un context marcat de provocările fertilității. Această procedură modernă, accesibilă și minim invazivă, oferă șansa de a depăși obstacolele și de a transforma dorința de a deveni părinți în realitate. Află ce presupune această soluție, când este recomandată și care sunt riscurile sau șansele de reușită.

Cuprins:

• Ce înseamnă inseminarea artificială?
• Când este recomandată inseminarea artificială?
• Ce presupune procedura de inseminare artificială?
• Care sunt diferențele intre inseminare artificială și fertilizare in vitro?
• Recomandări după inseminare artificială
• Care sunt posibilele complicații ale inseminării intrauterine?
• Care sunt șansele de reușită ale inseminării artificiale?
• Care este costul unei inseminări artificiale?

Ce înseamnă inseminarea artificială?

Inseminarea artificială (sau inseminarea intrauterină) reprezintă o tehnică de reproducere umană asistată non-invazivă, fiind o primă opțiune de tratament pentru un număr ridicat de cupluri infertile la nivel global. Inseminarea artificială constă în transferul unei probe concentrate de spermatozoizi, anterior procesate în laborator, direct în cavitatea uterină, la momentul ovulației. Pregătirea cuplului poate include stimularea ovariană și declanșarea ovulației, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte.

Când este recomandată inseminarea artificială?

Inseminarea intrauterină este un tratament de primă linie pentru anumite cupluri cu diagnostic de infertilitate având una dintre următoarele cauze:

• factor cervical
• anovulație
• factor masculin moderat (modificarea redusă sau moderată a parametrilor masculini)
• factor imunologic
• tulburări ejaculatorii
• disfuncție sexuală feminină
• cauză inexplicabilă

În plus, pentru pacientele care apelează la spermă donată, cel mai adesea se recurge la inseminarea intrauterină pentru obținerea sarcinii. Nu este recomandată în cazul pacienților cu infertilitate masculină severă, al pacientelor cu endometrioză, infertilitate tubară sau vârstă maternă avansată (peste 35 de ani), deoarece eficacitatea acestei proceduri este redusă în astfel de situații, fertilizarea in vitro fiind o opțiune mai potrivită.

Ce presupune procedura de inseminare artificială?

Inseminarea artificială este o soluție medicală recomandată în anumite cazuri de infertilitate, fiind utilizată pentru a crește șansele de concepție printr-un proces controlat și precis. Procedura implică mai multe etape, respectiv:

Consultația inițială și evaluarea fertilității

Prima întâlnire cu medicul este cea mai importantă, căci presupune o evaluare medicală completă a ambilor parteneri, dar și oportunitatea de a stabili o relație de încredere, relație pe care noi, la Umana Fertility, o considerăm mai multe decât necesară în succesul tratamentului.

În primul rând, medicul trebuie să obțină un istoric medical, chirurgical și urologic/gineocologic cât mai amănunțit.

În cazul partenerei, pentru a identifica factori de risc și afecțiuni semnificative, medicul va pune întrebări referitoare la:

• regularitatea ciclului menstrual, durere pelvină, dispareunie, disfuncție sexuală
• istoric obstetrical, respectiv nașteri, avorturi la cerere, pierderi de sarcină
• istoric de intervenții chirurgicale, în special la nivel pelvin
• boli cu transmitere sexuală sau boală inflamatorie pelvină
• afecțiuni endocrine, cum ar fi cele tiroidiene, adrenale, hipofizare
• expuneri profesionale la substanțe toxice
• istoric familial de infertilitate, insuficiență ovariană prematură, boli genetice, malformații congenitale, afecțiuni ereditare
• stil de viață

Similar, întrebările adresate partenerului de sex masculin pot avea în vedere:

• Istoric de criptorhidie (coborârea incompletă a unuia/ambelor testicule)
• Intervenții chirurgicale genitale
• Infecții, inclusiv orhita urliană
• Traumatisme genitale
• Medicație, de exemplu: testosteron injectabil, steroizi anabolizanți, antidepresive, alfa-blocante, droguri
• expuneri profesionale la substanțe toxice
• stilul de viață

În al doilea rând, este necesar un examen obiectiv general al pacientei, cu accent pe examenul ginecologic. În ceea ce privește partenerul, dacă s-au identificat factori de risc în urma anamnezei, medicul va înclina spre recomandarea unui consult urologic.

Această primă consultație - consultația inițială de infertilitate, cum mai este ea numită, constituie o oportunitate de a prezenta cauzele generale ale infertilității, cum ar fi factorul masculin, scăderea rezervei ovariene, factorul ovulator, factorul tubar, factorul uterin, factorul pelvin, infertilitate inexplicabilă, și de a discuta despre etapele diagnosticului și despre planul personalizat de tratament.

▶️ Află tot ce trebuie să știi despre cele mai importante analize care sunt recomandate în cadrul primei consultații cu medicul specialist în infertilitate.

Analizele și investigațiile necesare pentru inseminarea intrauterină

Un set de analize și investigații sunt recomandate înainte de a începe procesul de inseminare:

Spermograma

Analiza lichidului seminal (sperma partenerului) în laborator presupune măsurarea volumului total, a concentrației de spermatozoizi, a motilității și a morfologiei (aspectului) spermatozoizilor. Prin comparare cu valorile de referință din ghidurile internaționale, se pune diagnosticul de infertilitate de cauză masculină atunci când există deviații semnificative de la valorile normale.

Testarea disfuncțiilor ovulatorii

Se pot utiliza mai multe metode:

• Măsurarea temperaturii bazale
• Monitorizarea mucusului cervical
• Monitorizarea hormonului luteinizant (LH) din urină - teste/kit-uri de ovulație
• Măsurarea progesteronului seric în ziua 21 a ciclului menstrual
• Ecografia transvaginală
• Dozările hormonale, în anumite zile ale ciclului menstrual: FSH, LH, estradiol, progesteron prolactina, TSH, testosteron, dehidroepiandreosteron sulfat (DHEAS), 17-hidroxiprogesteron, pregnenolona.

Documentarea permeabilității tubare prin histerosalpingografie (HSG)

Aceasta reprezintă o procedură radiologică prin care se introduce un cateter prin colul uterin până la nivelul cavității uterine, cu pacienta în poziție ginecologică. Sub fluoroscopie se injectează substanță de contrast, astfel vizualizându-se: cavitatea uterină, arhitectura trompelor uterine și permeabilitatea tubară. Se efectuează după menstruație, între zilele 7 și 12 ale ciclului, pentru a evita o posibilă sarcină și pentru a profita de endometrul mai subțire în faza proliferativă.

Testarea rezervei ovariene

Rezerva ovariană se referă la mărimea populației de foliculi primordiali, care este în scădere în mod fiziologic odată cu înaintarea în vârstă. Declinul fecundabilității legat de vârstă începe cu vârsta de 30 ani și se accentuează spre 40 de ani. Măsurarea rezervei ovariene se face prin dozarea unui hormon din sânge (AMH - hormonul anti-mullerian) și printr-o evaluare ecografică transvaginală în faza foliculară a ciclului menstrual, prin care se determină numărul de foliculi antrali din fiecare ovar (AFC - antral follicle count).  În funcție de tabloul clinic și afecțiunile asociate/suspectate, pot fi indicate și investigații suplimentare. Pe baza rezultatelor testelor și a particularităților fiecărui cuplu în parte, se identifică tipul de infertilitate și se planifică schema personalizată de tratament.

▶️ Dacă nu ai făcut-o deja, e important să îți testezi rezerva ovariană, pentru a putea să-ți planifici corect și informat viitorul, în funcție de starea sănătății tale reproductive.

Etapele pregătirii corpului pentru inseminare

Există protocoale diferite pentru efectuarea inseminării intrauterine, deoarece fiecare cuplu are nevoie de o abordare individualizată. Procedura poate fi efectuată:

• fie în timpul unui ciclu ovulator natural, fără tratament hormonal;
• fie în timpul unui ciclu cu stimulare ovariană, denumită și inducere a ovulației, cu medicamente orale și/sau gonadotropine injectabile; stimularea ovariană are ca scop obținerea unui număr mai mare de ovocite ovulate per ciclu, crescând probabilitatea de sarcină;
• cu sau fără declanșarea ovulației cu gonadotropină corionică umană exogenă (hCG).           

Ecografia transvaginală este recunoscută drept examinarea de referință pentru detectarea ovulației. Ovulația este diagnosticată când se vizualizează următoarele: o scădere a dimensiunii unui folicul ovarian dominant anterior monitorizat, apariția lichidului liber în fundul de sac Douglas. Se poate utiliza o combinație de testare a LH-ului urinar și monitorizare ecografică (utilizarea kitului LH începând atunci când dimensiunea foliculului măsurată ecografic ajunge la 14 mm). Procedura de inseminare propriu-zisă poate avea loc la 24 de ore după apariția spontană a „peak-ului” de LH sau după 24-40 de ore de la administrarea gonadotropinei corionice umane exogene (hCG) pentru a declanșa ovulația. 

Pe scurt, etapele procesului sunt:

1. Stimularea ovariană (cu monitorizarea ecografică a foliculilor)
2. Declanșarea ovulației
3. Recoltarea și prepararea spermei în laborator
4. Inseminarea intrauterină propiu-zisă

Realizarea procedurii de inseminare artificială

Procedura de inseminare se va realiza, în medie, la o zi după declanșarea ovulației. Înaintea inseminării intrauterine (IUI), proba de spermă recoltată de la partener în aceeași zi sau obținută de la donator va fi prelucrată în laborator de către embriolog, obținându-se o probă concentrată de spermatozoizi.

Durata intervenției este de 5-10 minute, se efectuează în cabinetul medical și nu necesită sedare sau premedicație, întrucât nu presupune durere.

Pacienta este așezată în poziție ginecologică. Pentru început, medicul introduce un specul pentru a vizualiza colul uterin. Apoi, introduce un cateter subțire prin orificiul cervical extern până în cavitatea uterină, prin care injectează proba de lichid seminal.

Este indicat un interval de 10-15 minute de repaus la pat după procedură, pentru monitorizarea pacientei de către echipa medicală.

Monitorizarea după inseminare

Procedura de inseminare artificială este asociată cu foarte puține efecte adverse. Majoritatea femeilor nu experimentează niciun simptom neplăcut.

Cu toate acestea, fiecare organism este diferit, iar unele persoane pot experimenta crampe abdominale ușoare sau sângerare vaginală în cantitate redusă (spotting), aceste simptome fiind autolimitate.

Pentru confirmarea sarcinii, la 14 zile după procedură se recoltează sânge pentru dozarea hormonului gonadotropic uman (beta-HCG) sau se recomandă efectuarea unui test de sarcină la domiciliu.

Care sunt diferențele dintre inseminarea artificială și fertilizarea in vitro?

Atât inseminarea intrauterină, cât și fertilizarea in vitro reprezintă tehnici de reproducere umană asistată și presupun urmarea unor tratamente hormonale pe parcursul ciclului menstrual. Totuși, există diferențe semnificative între cele două tratamente.

În primul rând, inseminarea artificială presupune fertilizarea in vivo și este minim-invazivă - practic singura intervenție exterioară constă în introducerea spermatozoizilor în cavitatea uterină, dar procesul de fertilizare (întâlnirea dintre spermatozoid și ovul, cu formarea zigotului) are loc în mod natural, în corpul femeii.

În mod contrar, procedura de FIV presupune fertilizarea în laborator (in vitro) și implică mai mulți pași, mai multe intervenții pentru a obține o sarcină intra-uterină (puncție ovariană, procedura de pregătire a ovocitelor și spermatozoizilor, procedura de fertilizare în sine, transferul produsului de concepție în uter).

În al doilea rând, procedura FIV este mai eficientă decât IUI în obținerea unei sarcini (ratele de succes variază în funcție de mulți factori, de aceea nu le menționăm punctual).

Recomandări după inseminarea intrauterină

1. Menținerea unui stil de viață sănătos cuprinde: adoptarea unei diete bazate pe fructe, legume, lactate, carne slabă; evitarea mâncărurilor procesate și hiperprocesate; hidratare adecvată; activitate fizică moderată (plimbări, yoga, ciclism); menținerea unui program de somn regulat;
2. Managementul stresului: apelați la persoanele apropiate pentru suport emoțional, implicați-vă în activități recreaționale (lectură, pictură, meditație);
3. Evitați să luați medicamente înainte de a primi acordul medicului;
4. Evitați consumul de alcool și cofeină în exces (mai mult de 1-2 cești de cafea pe zi)
5. Fiți atentă la ce vă transmite corpul: după procedura de inseminare, este normal să simțiți un ușor disconfort abdomino-pelvin, însă acesta va dispărea în decursul câtorva zile. Cu toate acestea, dacă disconfortul se transformă în durere, asociată sau nu cu alte simptome, atunci este indicat să consultați medicul specialist cât mai curând.

Care sunt posibilele complicații ale inseminării intrauterine?

Ca orice altă procedură medicală, și inseminarea artificială poate avea anumite complicații sau riscuri. Iată care sunt acestea:

• Sarcini multiple: Sarcinile multiple reprezintă una dintre cele mai frecvente probleme asociate cu inducerea ovulației. În timp ce rata unei sarcini gemelare spontane a fost estimată la 1%-1,35%, iar cea a unei sarcini cu tripleți la 0,01%-0,017%, incidența sarcinilor multiple în cazul inducerii ovulației este de peste 10-20 de ori mai mare. O sarcină multiplă poate fi asociată cu creșterea morbidității și mortalității materne și fetale. Trebuie să rețineți că cele mai noi protocoale pentru inducerea ovulației sunt adaptate astfel încât să reducă acest risc la minimum.
• Sindromul de hiperstimulare ovariană: Este o complicație rară, dar gravă, asociată cu stimularea ovariană în timpul tehnicilor de reproducere asistată. Sindromul poate include o varietate de simptome (cum ar fi distensie și disconfort abdominal, dispnee) și constatări paraclinice (ascita, probleme legate de coagularea sângelui, mărirea ovarelor, dezechilibre electrolitice). În funcție de severitate, poate necesita spitalizare.
• Infecțiile tractului genital superior: Riscul este redus la minimum prin efectuarea procedurii de inseminare cu menținerea cateterului intrauterin steril și prin verfiicarea culturilor din secreția vaginală și de la nivelul colului uterin înainte de intervenție.
• Risc de greutate mică la naștere: Copiii născuți prin inseminare artificială pot avea un risc crescut de greutate mică la naștere, iar în privința riscului de malformații congenitale nu a fost demonstrată nicio diferență față de copiii născuți din cupluri fertile.

Care sunt șansele de reușită ale inseminării artificiale?

În general, rata sarcinilor înregistrate clinic la cuplurile care beneficiază de inseminare intrauterină variază între 10% și 20% în literatura de specialitate. În clinica Umana Fertility, rata de succes a acestei proceduri este de 13% în acest moment.

Există mulți factori care influențează rezultatele individuale ale tratamentului, care trebuie identificați înainte de a oferi probabilitatea unui rezultat pozitiv: vârsta și IMC-ul matern, etiologia infertilității feminine, grosimea endometrului, numărul de foliculi maturi per ciclu, cauza infertilității, durata infertilității, vârsta și IMC-ul patern, calitatea spermei partenerului sau a donatorului.

Inseminarea artificială poate fi reușită din prima dacă există mai mulți factori de prognostic pozitiv (de exemplu: vârsta maternă sub 35 ani, funcție ovariană normală și spermogramă în limite normale).  O discuție privind ratele de succes pentru fiecare cuplu în parte ar trebui să aibă loc numai după ce toate elementele menționate anterior au fost luate în considerare de către întreaga echipă medicală.

Care este costul unei inseminări artificiale?

Procedura de inseminare intrauterină propriu-zisă are un cost mediu de 2.000 de lei. Cu toate acestea, întreg procesul de tratament presupune consultații și investigații pentru ambii parteneri, al căror costuri pot varia între 1.000-2.000 de lei.

Întrebarea „fertilizare in vitro sau inseminare artificială?” are un răspuns individual pentru fiecare cuplu sau pacientă care se confruntă cu dificultăți în obținerea unei sarcini. Pentru a-l afla, nu ezitați să apelați la unul din specialiștii în infertilitatea cuplului din cadrul clinicii Umana Fertility.