Programează-te
Bolile cu transmitere sexuală (BTS) reprezintă un grup de infecții cauzate de bacterii, virusuri, paraziți sau fungi, care se răspândesc în principal prin contact sexual neprotejat. Ele pot afecta atât bărbații, cât și femeile, având consecințe variate asupra sănătății generale, sexuale și reproductive. Multe dintre bolile cu transmitere sexuală sunt asimptomatice în stadiile incipiente, ceea ce crește riscul de transmitere și de apariție a complicațiilor din cauza lipsei instituirii prompte a tratamentului. De aceea, informarea corectă, testările periodice și adoptarea măsurilor de prevenție sunt esențiale pentru o sănătate reproductivă optimă.
Cuprins:
- Ce sunt bolile cu transmitere sexuală și cum se manifestă?
- Impactul bolilor cu transmitere sexuală asupra fertilității
- Afecțiuni genitale frecvente transmisibile sexual care afectează fertilitatea
- Alte boli cu impact major asupra sănătății reproductive
- Tratamentul bolilor cu transmitere sexuală
- Prevenția bolilor cu transmitere sexuală
Ce sunt bolile cu transmitere sexuală și cum se manifestă?
Bolile cu transmitere sexuală, denumite și boli venerice, sunt infecții care se transmit prin contact sexual - vaginal, oral sau anal. Bolile venerice netratate pot avea consecințe severe asupra sănătății, inclusiv infertilitate, complicații în sarcină, afectare sistemică sau risc crescut de cancer, cum este în cazul infecției cu HPV.
Multe dintre ele sunt asimptomatice în stadiile incipiente. Tocmai de aceea este important să recunoaștem simptomele care necesită o vizită promptă la medicul ginecolog, dermato-venerolog sau urolog.
Printre simptomele bolilor cu transmitere sexuală la femei se numără:
- Secreții vaginale anormale (modificări ale culorii, mirosului sau consistenței);
- Mâncărimi (prurit), iritații sau zone roșii (eritem)la nivel genital;
- Dureri pelvine sau abdominale;
- Sângerări anormale (între menstruații sau după contact sexual);
- Bubițe roșii, ulcerații, vezicule sau negi pe organele genitale;
- Dureri în timpul contactului sexual (dispareunie);
- Febră, oboseală sau ganglioni limfatici inflamați (în cazul infecțiilor sistemice, precum HIV sau sifilis în stadii avansate).
Bolile venerice la bărbați pot cauza:
- Secreții anormale din uretră (albicioase, gălbui sau verzui);
- Senzație de durere sau arsură la urinare;
- Mâncărimi (prurit), iritații sau roșeață la nivelul penisului și scrotului;
- Ulcerații sau vezicule pe penis, anus sau gură;
- Creșterea în volum (umflarea) și sensibilitatea testiculelor (pot indica orhiepididimita);
- Bubițe roșii în zona genitală;
- Negi genitali (leziuni mici, cărnoase) pe penis, scrot sau anus;
- Febră, oboseală, ganglioni limfatici inflamați, dureri musculare și articulare (în cazul infecțiilor cu afectare sistemică, precum sifilis, HIV, hepatite).
Impactul bolilor cu transmitere sexuală asupra fertilității
O estimare recentă a OMS (Organizația Mondială a Sănătății) indică faptul că aproximativ 48 de milioane de cupluri și 186 de milioane de persoane din întreaga lume se confruntă cu infertilitatea. S-a demonstrat că bolile cu transmitere sexuală netratate corespunzător pot influența negativ fertilitatea.
La femei, principala modalitate prin care infecțiile cu transmitere sexuală determină infertilitate este boala inflamatorie pelvină (BIP). Aceasta este o afecțiune ce implică infectarea tractului genital superior (endometru, trompe uterine, ovare și peritoneu pelvin) ca urmare a răspândirii directe a organismelor patogene de-a lungul suprafețelor mucoase, după infectarea inițială a colului uterin. Inflamația cronică poate duce la apariția aderențelor (benzi de țesut fibrotic) la nivel pelvin, precum și la cicatrizarea trompelor uterine. Dacă lumenul trompelor este îngustat sau chiar blocat, ovulul fecundat fie nu va urma traseul obișnuit - formându-se astfel o sarcină extrauterină (ectopică), fie nu se va implanta deloc. Aproximativ 10% - 40% dintre femeile cu infecții cervicale chlamydiale sau gonoreice netratate vor dezvolta BIP. Infertilitatea poate apărea la 15% dintre paciente după un singur episod de salpingită, procentul crescând la 75% după trei sau mai multe episoade. De asemenea, riscul de sarcină ectopică crește de 7 până la 10 ori la femeile cu antecedente de salpingită.
Totodată, infecțiile cu transmitere sexuală pot afecta fertilitatea prin consecințele tratamentelor chirurgicale care pot fi necesare, de exemplu, pentru abcese-tuboovariene în BIP complicată sau pentru excizii de leziuni cervicale cauzate de infecția cu HPV - conizații. Intervențiile terapeutice repetate pot afecta structura și funcționalitatea uterului, trompelor uterine sau colului uterin, influențând negativ atât posibilitatea de obținere a sarcinii, cât și menținerea sarcinii.
Infertilitatea masculină poate fi cauzată de bolile cu transmitere sexuală prin mecanisme care implică inflamații, cicatrizări și obstrucții ale căilor spermatice, dar și prin afectarea calității spermei.
Afecțiuni genitale frecvente, transmisibile sexual, care afectează fertilitatea
În 2024, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a raportat că în fiecare zi se înregistrează peste un milion de cazuri de infecții cu transmitere sexuală (ITS) la nivel mondial, în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 și 49 de ani. Aceste infecții pot fi cauzate de peste 30 de microorganisme diferite. Cu toate că există o mai mare sensibilizare și progrese în ceea ce privește metodele de diagnostic și tratament, în regiunea europeană a OMS s-a observat o creștere fără precedent a numărului de cazuri raportate de infecții bacteriene în 2019.
Gonoreea
Infecțiile cu N. gonorrhoeae sunt a doua cea mai frecventă boală venerică. Infecția cu N. gonorrhoeae poate poate afecta tractul genital, rectul și faringele și poate duce la boli inflamatorii pelvine, cu afectarea fertilității.
Semnele și simptomele apar în termen de 3-5 zile de la infectare, dar infecțiile asimptomatice sunt frecvente atât la bărbați, cât și la femei.
Gonoreea la bărbați este caracterizată prin uretrite, simptome urinare, secreție mucopurulentă sau purulentă din uretră.
La femei, semnele și simptomele cauzate de gonoree sunt adesea suficient de ușoare pentru a fi trecute cu vederea și pot include secreții genitale purulente (verzui sau galbene). Netrată, infecția gonococică poate progresa prin tractul genital feminin, spre uter și anexe, provocând boala inflamatorie pelvină. În acest caz, apar simptome adiționale: sângerare vaginală anormală, durere la mobilizarea colului uterin, respectiv la palparea anexelor în cadrul examenului ginecologic, febră/frison, durere pelvină accentuată.
Chlamydia
C. trachomatis este o bacterie intracelulară care cauzează cea mai frecvent raportată boală infecțioasă. În ciuda numărului mare de cazuri raportate, se estimează că peste un milion de cazuri de infecții chlamidiene rămân nediagnosticate în fiecare an, deoarece pot fi asimptomatice.
În lipsa tratamentului, până la 40 % dintre femeile cu chlamydia vor dezvolta o boală inflamatorie pelvină, care poate duce la complicații semnificative, inclusiv sarcină ectopică, dureri pelvine cronice și infertilitate.
Simptomele la femei pot include secreții vaginale anormale și sângerări vaginale. Cervicita, caracterizată de o secreție mucopurulentă de la nivelul colului uterin și eversiune sau ectropion a cervixului și sângerări cervicale intermitente. Infecția ascendentă provoacă salpingită ușoară (infecția trompelor uterine) cu simptome insidioase. Odată instalată, salpingita poate rămâne activă timp de mai multe luni, cu risc crescut de afectare a trompelor.
Infecția cu Chlamydia la bărbați determină următoarele simptome: secreție uretrală, uretrită - senzație de arsură sau disconfort la urinare, durere testiculară, nevoia frecventă de a urina, mâncărime sau iritație la nivelul uretrei.
Sifilis
Treponema pallidum, organismul cauzator al sifilisului, face parte dintr-un grup restrâns de bacterii numite spirochete.
Sifilisul este o boală pe termen lung cu mai multe etape, iar simptomele infecției sunt similare la femei și la bărbați. În plus, răspândirea transplacentară poate avea loc oricând în timpul sarcinii și poate duce la sifilis congenital.
Sifilisul primar, primul stadiu al bolii (început de sifilis), se caracterizează prin apariția unei leziuni numite șancru la locul de intrare, la aproximativ 10 până la 60 de zile după infecția cu T. pallidum, care se va vindeca spontan în trei până la șase săptămâni.
La 1-2 luni după șancrul primar, apar manifestările de sifilis secundar. Acestea includ erupții cutanate. care apar adesea ca leziuni aspre, roșii sau brune pe palme și pe tălpi, limfadenopatie, febră, cefalee, scădere în greutate, oboseală, dureri musculare și căderea părului pe alocuri. La persoanele netratate, acest stadiu se rezolvă spontan în 2 până la 6 săptămâni, iar boala intră în stadiul latent.
În timpul stadiului latent (ani de zile) pacientul nu are semne sau simptome ale bolii, deși testele serologice sunt pozitive. Este posibilă recidiva simptomelor.
O treime din cazurile netratate pot evolua către stadiul terțiar al bolii, în care transmiterea infecției este foarte puțin probabilă, dar se dezvoltă leziuni severe ale sistemului nervos central și cardiovascular, împreună cu anomalii oftalmologice și auditive. Leziuni distructive, necrotice, granulomatoase, numite gome, pot apărea la 1 până la 10 ani după infecție.
HPV
Infecția cu HPV (Human Papilloma Virus - virusul papilloma uman) apare la până la 80% dintre femeile active sexual până la vârsta de 50 de ani. Transmiterea are loc prin contactul cu pielea genitală infectată, mucoasele sau fluidele corporale de la un partener infectat.
Infecțiile cu HPV sunt de obicei asimptomatice și sunt diagnosticate numai atunci când se efectuează teste speciale de detecție. Au fost identificate mai mult de 100 de subtipuri de HPV. Testarea HPV presupune teste speciale de genotipare HPV, care diferențiază între diferitele subtipuri. Diferențierea este importantă, întrucât subtipurile virale HPV sunt clasificate în categorii cu risc scăzut și cu risc ridicat.
Subtipurile 16, 18, 31, 33, 45, 52 și 58 intră în categoria de „risc ridicat” din cauza asocierii lor cu displazia cervicală și cancerul de col uterin. Dintre subtipurile cu risc ridicat, HPV 16 și 18 reprezintă împreună aproximativ două treimi din cazurile de cancer de col uterin. Vaccinul HPV nonavalent oferă protecție împotriva celor mai frecvente și mai periculoase tulpini HPV și are un rol dovedit în reducerea riscului de cancer de col uterin. Cel mai bun tratament împotriva HPV este prevenția.
Subtipurile „cu risc scăzut”, precum 6 și 11, duc rareori la cancer, dar sunt asociate cu leziuni benigne numite condiloame acuminate (veruci genitale sau venerice): excrescențe moi, cărnoase, care pot apărea pe vulvă, vagin, col uterin, meatul uretral, perineu și anus. Ocazional, pot fi găsite și pe limbă sau pe cavitatea bucală. Opțiunile de tratament includ tratamente chimice, cauterizare și tratamente imunologice.
Infecția cu HPV reprezintă și un factor de risc pentru infertilitate, prin efectele negative pe care le are asupra calității spermei, prin scăderea numărului de celule, reducerea mobilității și creșterea nivelului de anticorpi anti-spermatici, respectiv prin creșterea unor riscuri obstetricale, precum cel de avort spontan și de ruptură prematură a membranelor.
Alte boli cu impact major asupra sănătății reproductive
Există multiple afecțiuni care influențează în mod negativ sănătatea reproductivă și fertilitatea, atât la femei, cât și la bărbați. Printre cele mai frecvent întâlnite în cabinetul medical se numără:
Herpesul genital
Herpesul genital este cauzat de infecția cu virusul herpes simplex (HSV), un virus ADN. Există două tipuri de HSV: HSV-1 - asociat cu leziunile herpetice ale gurii, HSV-2 – asociate cu infecțiile genitale.
Simptomele infecției inițiale includ adesea un sindrom asemănător gripei, care apare la două până la trei zile după infectare. Apoi, la 3-7 zile după expunere apar vezicule dureroase pe vulvă, vagin, col uterin, perineu și pielea perianală. Aceste vezicule evoluează spre ulcere superficiale, dureroase, cu o margine roșie. De obicei, acestea dispar în aproximativ o săptămână. Poate apărea și disuria, cauzată de leziunile vulvare sau de afectarea uretrei și a vezicii urinare.
După infecția primară, HSV migrează prin fibrele nervoase pentru a rămâne latent în ganglionii rădăcinii dorsale. Recurențele sunt declanșate de stimuli variați - scăderea imunității, menstruația etc. Leziunile recurente, respectiv fisurile sau iritațiile vulvare sunt de obicei mai puțin dureroase decât cele ale unei infecții primare și persistă timp de două până la cinci zile.
Tabloul clinic al herpesului genital la bărbați este același, doar localizarea leziunilor diferă.
Infecția cronică poate duce la dureri, stres psihologic și disconfort în timpul actului sexual, impactând astfel viața sexuală pe termen lung.
Infecția HIV
Infecția cu HIV (Virusul Imunodeficienței Umane) evoluează în mai multe etape, iar simptomatologia HIV diferă de la o persoană la alta.
Cele trei etape descrise sunt:
- faza acută – simptome asemănătoare unei gripe (febră, dureri de cap și dureri musculare, ganglioni inflamați, dureri în gât, erupții cutanate), apar la 2-4 săptămâni după expunerea la virus;
- faza cronică sau de latență clinică – frecvent asimptomatică – poate dura câțiva ani;
- faza avansată – stadiul SIDA (Sindromul Imunodeficienței Dobândite), când sistemul imunitar este grav afectat și apar scădere în greutate, diaree cronică, infecții oportuniste, febră persistentă, stări de oboseală extremăm transpirații nocturne, limfadenopatii și alte tulburări.
Tricomoniaza
Tricomoniaza este cauzată de parazitul flagelat cu transmitere sexuală, Trichomonas vaginalis. Vaginita cauzată de Trichomonas este asociată cu o secreție vaginală abundentă, purulentă, urât mirositoare, care poate fi însoțită de prurit vulvar. Femeile gravide infectate cu Trichomonas prezintă un risc crescut de ruptură prematură a membranelor și de naștere prematură.
Infecțiile vaginale
Vaginoza bacteriană (VB) este un sindrom clinic polimicrobian care duce la alterarea florei bacteriene vaginale normale - concentrația de bacterii anaerobe, precum Gardnerella vaginalis și Mycoplasma hominis, este de 100 până la 1.000 de ori mai mare, iar lactobacilii (bacterii prezente în mod normal) sunt absenți. Se manifestă printr-un un miros vaginal de pește și o secreție vaginală cenușie.
▶️ Ai grijă de sănătatea ta reproductivă și află mai multe despre cele mai frecvente afecțiuni feminine și cum pot să afecteze acestea fertilitatea.
Tratamentul bolilor cu transmitere sexuală
Tratamentul inițiat precoce și țintit - de preferat, adaptat antibiogramei, este vital pentru a preveni complicațiile, a limita răspândirea bolilor și a asigura o bună calitate a vieții.
Pacienții care urmează un tratament pentru BTS trebuie să fie instruiți să nu întrețină relații sexuale până la finalizarea tratamentului și până când toți partenerii sexuali sunt tratați.
Infecțiile bacteriene sunt tratate cu antibiotice, schema de tratament fiind adaptată în funcție de infecția și particularitățile fiecărui pacient în parte.
Prevenția bolilor cu transmitere sexuală
Prevenirea infecțiilor cu transmitere sexuală este vitală pentru a menține sănătatea individuală și pentru a proteja comunitatea de răspândirea unor boli care pot avea consecințe grave, inclusiv asupra fertilității. Cum putem preveni aceste afecțiuni?
Utilizarea prezervativului
Este cea mai eficientă metodă de protecție împotriva majorității BTS, deși nu oferă protecție 100% în cazul unor infecții care se transmit prin contact cu pielea, precum HPV sau herpes.
Testări periodice/ Screening
Persoanele active sexual, în special cele cu mai mulți parteneri, ar trebui să fie testate periodic (cel puțin anual, în cadrul consultului ginecologic sau urologic de rutină). Screening-ul presupune teste de laborator (microscopie, cultură, serologie, teste de biologie moleculară de tip NAAT) din diverse produse biologice, în funcție de particularitatea cazului. Detecția timpurie permite tratamentul prompt și previne complicațiile pe termen lung.
Vaccinarea
Vaccinul împotriva HPV este recomandat pentru prevenirea cancerului de col uterin, dar și a altor tipuri de cancer asociate HPV. De asemenea, vaccinarea împotriva virusului hepatitei B este recomandată. Vaccinarea este mai eficientă atunci când se face înainte de începerea vieții sexuale, însă poate fi benefică și ulterior.
Consultul medical
Orice simptom neobișnuit, cum ar fi durere, secreții, erupții cutanate, iritații, necesită consult medical în vederea diagnosticului și a instituirii precoce a tratamentului antibiotic sau antiviral. Tratarea ambilor parteneri sexuali este vitală pentru a preveni reinfectarea.
▶️ Programează-te simplu și rapid la unul din medicii clinicii Umana Fertility, pentru controlul anual de rutină. Ai acces medici experți în sănătatea reproductivă, astfel că orice eventuală problemă, descoperită la timp, poate fi tratată.
Bolile cu transmitere sexuală pot avea un impact semnificativ asupra sănătății sexuale și a fertilității pe termen lung. Inflamațiile cronice, cicatrizările și complicațiile asociate pot duce la infertilitate, sarcini extrauterine sau probleme de funcție sexuală. Prin măsuri simple de prevenție - folosirea prezervativelor, testări periodice în cadrul vizitelor anuale la medicul ginecolog și vaccinare (acolo unde este disponibilă) - și printr-o atitudine responsabilă față de propria sănătate sexuală, se pot evita cele mai multe dintre aceste riscuri.
Dacă există suspiciuni privind prezența unei boli cu transmitere sexuală sau dacă apar simptome sugestive, este important să consultați cât mai rapid un medic specialist (dermatovenerolog, ginecolog sau urolog). Tratamentul corespunzător și adoptarea unor obiceiuri sexuale sigure pot contribui la menținerea sănătății reproductive și la prevenirea problemelor pe termen lung.
Surse foto: Freepik.com
