Fertilitatea presupune funcționarea corectă a unui sistem hormonal complex, împreună cu un tract reproductiv normal din punct de vedere structural. Pentru a obține o sarcină, organismul femeii trebuie să fie sănătos și pregătit să poarte o sarcină până la capăt. De aceea, există multe patologii feminine care care pot împiedica concepția și pot duce la infertilitate. Totodată, un stil de viață sănătos poate îmbunătăți șansele de a obține o sarcină. Factori precum fumatul, indicele de masă corporală sub 18 sau peste 27, consumul de alcool și viața sedentară, pot afecta fertilitatea. În cele ce urmează, află care sunt cele mai comune afecțiuni feminine care pot afecta fertilitatea, dar și ce factori le favorizează apariția.

Cuprins:

• Ce este infertilitatea?
• Care sunt cele mai comune boli care duc la infertilitate feminină?
• Ce alte boli pot să afecteze fertilitatea feminină?

Ce este infertilitatea?

Diagnosticul de infertilitate este stabilit în cazul cuplurilor care au contact sexual neprotejat regulat și nu reușesc să obțină o sarcină în decurs de 12 luni, dacă partenera este mai tânără de 35 ani, respectiv în decurs de 6 luni dacă partenera are peste 35 ani. În cazul cuplurilor fertile, 85% reușesc să obțină o sarcină în primul an, iar în următorul an procentul ajunge la 93-95%. Astfel, cuplurile care nu reușesc să conceapă în primii 2 ani au șanse minime de a obține spontan o sarcină.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că 1 din 5 cupluri este afectat de infertilitate. Infertilitatea cuplului este raportată ca fiind de cauză feminină în 20-35% din cazuri, de cauză masculină în 20-30% din cazuri și din cauza ambilor parteneri în 25-40% din cazuri. La 10-20% din cupluri nu se poate găsi o cauză și sunt diagnosticate cu infertilitate de cauză idiopatică sau inexplicabilă.

Care sunt cele mai comune cauze care duc la infertilitate feminină?

Cei mai frecvenți factori feminini identificați ca fiind cauza infertilității sunt:

• tulburările de ovulație (25%)
• endometrioza (15%)
• sindromul aderențial pelvin și obstrucția tubară (11%)
• anomaliile uterine

Infertilitatea de cauză feminină are ca etiologie fie patologii structurale la nivelul ovarului, trompelor, uterului sau colului, fie anomalii funcționale prin afectarea mecanismelor hormonale ale axului hipotalamo-hipofizo-ovarian. Hipotalamusul și hipofiza sunt structuri localizate la nivelul creierului și sunt centrul de control al funcției hormonale reproductive. Acestea controlează de la distanță funcția ovariană de secreție hormonală și foliculogeneză, adică formarea foliculilor ovarieni și eliberarea ovocitului din foliculul dominant la ovulație.

Prin amânarea concepției, femeile se confruntă cu probleme de infertilitate din cauza scăderii rezervei ovariene, odată cu înaintarea în vârstă. De asemenea, incidența factorilor care pot reduce fertilitatea crește cu timpul, precum fibroame, patologii tubare sau avansarea endometriozei.
Prevalența infertilității crește odată cu vârsta femeii. Astfel, rata infertilității la femeile sub 34 ani este de 7-9%, la femeile cu vârste cuprinse între 35 și 39 ani prevalența infertilității crește la 25%, iar la femeile de 40-44 ani ajunge la 30%.

▶️Programează-te acum la unul dintre medicii specializați pe infertilitate, din echipa Umana Fertility! Beneficiezi de expertiză personalizată și soluții dedicate

Tulburările de ovulație

Disfuncțiile ovulatorii reprezintă cea mai frecventă cauză de infertilitate feminină. Ovulațiile rare sau absente presupun lipsa eliberării lunare a unui ovocit disponibil în vederea fertilizării. Semnul clinic principal al lipsei ovulației este amenoreea, respectiv lipsa menstruației lunare, sau oligomenoreea, respectiv menstruații neregulate, mai puțin de nouă menstruații într-un an.
Ovulația este reglată printr-un complex hormonal denumit axa hipotalomo-hipofizo-ovariană. Orice disfuncție la nivelul fiecărui compartiment al acestui sistem duce la perturbarea ovulației.

Disfuncții hipotalamice și hipofizare

Cea mai frecventă cauză hipotalamică de tulburare a ovulației este amenoreea funcțională hipotalamică. Stresul cronic, efortul fizic intens prelungit sau tulburările alimentare, respectiv anorexie sau bulimie, determină dereglări hormonale la nivelul sistemului nervos central și au drept consecință lipsa ovulației. Alte afecțiuni hipotalamice sau hipofizare mai rare sunt: formațiuni tumorale, boli infiltrative precum sarcoidoza și hemocromatoza, deficite genetice hormonale. De asemenea, boli cronice severe asociate cu malnutriția, precum cancere, insuficiența renală sau hepatică, pot afecta secreția hormonală hipotalamică.

Hiperprolactinemie

Adenoamele hipofizare secretante de prolactină (prolactinomul) reprezintă cea mai frecventă cauză hipofizară de infertilitate. De asemenea, 13% din pacientele cu tulburări ale ciclului menstrual, cu amenoree secundară, suferă de această patologie. Toate pacientele care se prezintă pentru absența menstruației au indicație de dozare a prolactinei serice. Există situații care cresc nivelul de prolactină în absența unui prolactinom, precum stresul, patologii de perete toracic sau anumite tratamente medicamentoase, respectiv antipsihotice, antidepresive, antihipertensive. Prolactina în exces inhibă ovulația, cauzând infertilitate.

Insuficiența ovariană prematură sau menopauza precoce

Scăderea considerabilă a rezervei ovariene înainte de 40 ani se numește insuficiență ovariană prematură. Aceasta se manifestă prin încetarea menstruațiilor și este asociată cu un deficit de estrogen, atrofie endometrială și infertilitate, astfel pacienta intră la menopauză înainte de 40 ani. Există numeroase etiologii care reduc timpuriu rezerva ovariană, cele mai frecvente fiind de cauză genetică (sindrom Turner, sindromul X fragil), autoimună sau iatrogenă (radioterapie, chimioterapie, rezecție chirurgicală ovariană).

Sindromul ovarelor polichistice

Sindromul ovarelor polichistice este cea mai frecventă etiologie a lipsei ovulației și reprezintă cea mai comună patologie reproductivă feminină. Principalele caracteristici ale acestui sindrom sunt excesul de androgeni, disfuncții ale ovulației și ovare polichistice. Se asociază frecvent cu obezitatea și rezistența la insulină. Cel mai frecvent pacientele cu SOPC se prezintă la medic pentru oligomenoree, adică cicluri menstruale neregulate, aceasta fiind consecința anovulației. De asemenea, pacientele pot prezenta semne clinice de hiperandrogenism - testosteron în exces, precum creșterea excesivă a părului corporal sau acneea.

Afecțiuni ale trompelor uterine

Patologia tubară și sindromul aderențial pelvin împiedică transportul normal al ovocitului și al spermatozoidului prin trompele uterine, locul în care are loc fertilizarea și formarea embrionului.
Factorul etiologic principal al infertilității de cauză tubară este boala inflamatorie pelvină cauzată de infecția cu Chlamydia trachomatis sau cu Neisseria gonorrhoeae, boli cu transmitere sexuală. Ascensionarea patogenilor din vagin spre uter și trompe poate determina apariția clinică a endometritei sau a salpingitei, adică inflamația trompelor și a structurilor pelvine adiacente. Procesul intens inflamator determină apariția de aderențe intraperitoneale pelvine care modifică anatomia pelvină. De asemenea, procesul infecțios afectează trompa la nivel celular, distrugând funcția acesteia de transport și ulterior determină formarea de aderențe în interiorul trompelor cu blocarea acestora și acumularea de lichid.

Un procent semnificativ din paciente nu prezintă nicio manifestare clinică la momentul infecției și sunt diagnosticate retrospectiv cu boală inflamatorie pelvină în momentul în care se prezintă la medic pentru infertilitate de cauză tubară.

Consecințele bolii inflamatorii pelvine sunt obstrucția tubară și apariția hidrosalpinxului, o acumulare de lichid inflamator la nivelul trompelor. Astfel, transportul gameților la nivel tubar este afectat, dar și implanatrea unui embrion este impiedicată prin revărsarea lichidului toxic de la nivelul trompei în cavitatea uterină. Excizia laparoscopică a hidrosalpinxului este indicată înainte de tratamentul de fertilizare in vitro, pentru că îmbunătățește rata de implantare a embrionilor.

Alte afecțiuni care dăunează transportul din trompele uterine prin mecansim inflamator sunt endometrioza severă, aderențele postoperatorii, infecțiile pelvine non-genitale, cum ar fi apendicita, boala inflamatorie intestinală, tuberculoză pelvină, sau salpingita istmică nodoasă.

Endometrioza

Endometrioza reprezintă una din cele mai frecvente patologii asociate cu infertilitatea. Se estimează că din femeile diagnosticate cu infertilitate, 25-50% au endometrioză. Fertilitatea este afectată prin multiple mecanisme precum: distorsionarea anatomică pelvină prin aderențe, reducerea rezervei ovariene prin prezența chisturilor endometriozice sau prin excizie chirurgicală și producția de mediatori proinflamatori care afectează procesul normal al ovulației, fertilizării și implantării. Tratamentul pacientelor infertile cu endometrioză este complex și depinde de severitatea bolii.

Afecțiuni la nivelul corpului și colului uterin

Deoarece implantarea embrionului are loc la nivelul cavității uterine, mediul endometrial și structura uterului trebuie să fie propice pentru formarea sarcinii. Anomaliile structurale ale uterului și colului uterin pot împiedica funcția reproductivă, fie prin blocarea trecerii spermatozoizilor din vagin spre cavitatea uterină, fie prin mediul ostil pentru embrion la momentul implantării la nivelul endometrului.

Fibromul uterin

Fibroamele cu impact intracavitar, care distorsionează cavitatea endometrială, scad rata de implantare a sarcinilor. Acestea sunt fibroamele submucoase și cele intramurale cu componentă intracavitară. De asemenea, fibroamele uterine se asociază cu complicații în sarcină, precum decolare de placentă, restricție de creștere fetală și naștere prematură. Fibroamele localizate strict intramural sau subseros nu impactează fertilitatea.

Malformații ale sistemului reproducător feminin

Malformațiile muelleriene reprezintă anomalii structurale congenitale ale uterului, vaginului și trompelor. Mecanismul prin care malformațiile uterine duc la infertilitate este prin împiedicarea implantării embrionului sau obstrucția vaginului sau a colului. Există numeroase tipuri de malformații, cea mai intâlnită fiind uterul septat. Septul uterin scade cel mai mult progosticul reproductiv și necesită rezecție. Cea mai severă malformație muelleriană este absența completă a uterului și a colulului, denumită sindromul Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser. Deoarece la aceste paciente uterul este absent congenital, pentru a obține un copil acestea necesită mamă surogat.

În cazul obținerii sarcinii, malformațiile organelor genital interne (uter unicorn, bicorn sau didelf) se asociază cu complicații în sarcină precum: avort spontan recurent, naștere prematură, restricție de creștere fetală intrauterină, insuficiență cervico-istmică și altele.

Stenoza de col uterin

Infertilitatea de cauză cervicală este rară și prevalența acesteia este estimată la 3%. Mucusul intracervical de la momentul ovulației are rolul de a facilita transportul spermatozoizilor. Malformațiile congenitale sau trauma la nivelul colului uterin afectează fertilitatea prin apariția stenozei cervicale și prin lipsa producției mucusului normal. Intervențiile chirugicale, precum conizația sau curetajul endocervical, sunt cele mai frecvente cauze de stenoză cervicală. Prin afectarea lungimii colului uterin, conizația poate determina insuficiență cervico-istimică, care după obținerea unei sarcini poate cauza avort spontan sau naștere prematură precoce.

▶️Descoperă serviciile de diagnosticare a infertilității, care te pregătesc pentru un tratament FIV personalizat și eficient. Programează-te la Umana Fertility și începe călătoria ta spre a deveni părinte, cu sprijinul echipei noastre de specialiști

Sinechia uterină

Sidromul Asherman sau sinechia uterină reprezintă formarea de benzi fibroase la nivelul cavității endometriale care împiedică implantarea embrionului. Aceste aderențe apar cel mai frecvent în urma curetajului uterin, în special în context infecțios, precum în endometrita postpartum. În funcție de gradul de afectare al cavității uterine, aceste aderențe pot fi rezecate pe cale histeroscopică sau, în cel mai sever caz, cavitatea este complet compromisă, iar aceste paciente au nevoie de mame surogat.

Ce alte boli pot să afecteze fertilitatea feminină?

Imposibilitatea obținerii unei sarcini poate fi în strânsă legătură și cu anumite afecțiuni care nu țin de sfera ginecologică, însă pot afecta negativ fertilitatea. Atunci când mergi la o consultație ginecologică, medicul îți poate recomanda un set de analize prin care va vedea dacă anumite valori ale funcțiilor tiroidiene, și nu numai, se încadrează în parametri normali. Iată ce alte afecțiuni influențează fertilitatea:

Disfuncțiile tiroidiene

Hipotiroidia se asociază cu hiperprolactinemia, însă aceasta se remite odată ce se corectează deficitul de hormoni tiroidieni. Atât hipotiroidia, cât și hipertiroidia sunt dereglări hormonale care interferează cu procesul normal hormonal al declanșării ovulației. Tratamentul disfuncțiilor tiroidiene poate relua funcția ovulatorie și pacientele își pot recăpăta funcția reproductivă.

Diabetul zaharat

Diabetul zaharat de tip 1 este o boală autoimună și se poate asocia cu alte boli autoimune. În acest context, tulburările de infertilitate pot apărea prin mai multe mecanisme. Pacientele care au diabetul necontrolat, și anume un nivel crescut al hemoglobinei glicozilate, au un risc mai mare să prezinte anomalii ale ciclului menstrual. Diabetul zaharat de tip 2 apare printr-un mecanism diferit, însă se asociază frecvent, la pacientele tinere, cu sindromul ovarelor polichistice.

Boala celiacă

Se estimează că 40% dintre pacientele cu boală celiacă netratată prezintă tulburări ale menstruației, avort spontan recurent și infertilitate. Boala celiacă reprezintă o patolgie imunologică intestinală și este caracterizată prin intoleranță la gluten și inflamație sistemică. Studiile ne arată că pacientele cu boală celiacă care urmează o dietă fără gluten prezintă o ameliorare a funcției reproductive.

Fiecare aspect al sănătății femeii poate impacta potențialul său reproductiv. Evaluarea partenerei dintr-un cuplu infertil este complexă și trebuie să aibă în vedere toate aspectele descrise mai sus. Cel mai frecvent, într-un cuplu infertil, se descoperă mai mult de o singură cauză a incapacității de concepție. Evaluarea trebuie să țină cont de ambii parteneri și bilanțul final să includă problemele ambilor parteneri, pentru a avea o imagine de ansamblu și a trata problemele de infertilitate de cuplu, fără a se concentra limitativ doar asupra unui singur factor etiologic.

Surse foto: freepik.com