Tehnicile de reproducere umană asistată includ intervenții complexe care ajută cuplurile să conceapă atunci când metodele naturale nu funcționează. Proceduri precum fertilizarea in vitro (FIV), injectarea intracitoplasmatică a spermatozoizilor (ICSI), embriotransferul sau crioprezervarea ovocitelor și embrionilor pot reprezenta singura soluție pentru mulți. Aceste tratamente oferă speranță, dar vin și cu riscuri, cum ar fi posibilele complicații medicale, stresul emoțional și costurile ridicate. În cele ce urmează, află mai multe despre aceste tratamente și ce trebuie să iei în considerare înainte de a face o alegere.

Cuprins:

• Care sunt beneficiile și riscurile principalelor tratamente pentru fertilitate?
• Ce alte riscuri implică tehnicile de reproducere umană asistată?
• Ce trebuie să iei în considerare înainte de a apela la un tratament de fertilitate?

Care sunt beneficiile și riscurile principalelor tratamente pentru fertilitate?

Există mai multe tipuri de tratamente de fertilitate cu ajutorul cărora poți obține o sarcină, însă fiecare prezintă atât beneficii, cât și riscuri. Iată care sunt acestea:

Stimularea ovariană controlată

Stimularea ovariană controlată se efectuează la pacientele care au disfuncții ovulatorii în vederea contactului sexual dirijat, ca pas premergător pentru inseminarea intrauterină sau în cadrul fertilizării in vitro. Inducerea ovulației trebuie diferențiată de stimularea ovariană în cadrul procedurilor de FIV, care au ca scop stimularea mai multor foliculi.

Cea mai frecventă cauză pentru lipsa ovulației este sindromul ovarelor polichistice. La aceste paciente scopul tratamentului este inducerea ovulației cu dezvoltarea unui singur folicul. În acest caz, trebuie avute în vedere minimizarea riscului de hiperstimulare ovariană și de sarcini multiple și maximizarea șanselor de a obține o sarcină unică.

Numărul de foliculi dominanți în ziua declanșării ovulației este factorul prognostic cel mai important pentru sarcina multiplă. Se indică întreruperea ciclului de stimulare sau conversia la fertilizare in vitro dacă numărul de foliculi de peste 15 mm este mai mare sau egal cu trei. De asemenea, pentru evitarea sarcinilor multiple, scopul inducerii ovulației este dezvoltarea unui sigur folicul dominant, maximum doi, iar tratamentul de stimulare trebuie efectuat etapizat. Se începe cu cea mai puțin riscantă metodă de inducere a ovulației, precum cu inhibitorii de aromatază (letrozol). Ulterior se aplelază la stimulare cu doze mici de gonadotropine, care se cresc treptat, dacă nu se obține sarcina. Riscul de sarcină multiplă este mai mare în cazul inducerii ovulației cu gonadotropine comparativ cu tratamentul cu clomifen citrat și letrozol (32% vs. 5-8%). De asemenea, stimularea ovariană cu gonadotropine are riscul de apariție a sindromului de hiperstimulare ovariană, în special la pacientele cu sindromul ovarelor polichistice. Această complicație va fi prezentată mai jos.

Inseminarea intrauterină (IUI)

Inseminarea intrauterină este o procedură prin care sperma, procesată și concentrată, este plasată direct în cavitatea uterină la momentul ovulației. Ovulația poate fi naturală sau indusă prin stimulare ovariană. Această procedură este recomandată cuplurilor care au disfuncții sexuale sau prezintă anumite cauze de infertilitate, precum cauză cervicală sau parametrii spermatici ușor afectați. Această procedură este minim invazivă și are costuri mai mici comparativ cu procedurile de FIV.

Riscurile inseminării intrauterine sunt minime. Infecțiile tractului genital superior pot fi o potențială complicație. Incidența infecției este redusă prin efectuarea culturilor din secreția vaginală înainte de intervenție și prin efectuarea procedurii cu menținerea cateterului intrauterin steril. Sarcina multiplă este consecința stimulării ovariene controlate în vederea inducerii ovulației înainte de inseminarea intrauterină. Riscul este cel mai mare în cazul stimulării cu gonadotropine și factorul prognostic cel mai important este numărul de foliculi recrutați. În cazul inseminării intrauterine pe ciclu natural, rata de sarcină multiplă este de 2%, asemănătoare cu cea în cazul sarcinilor obținute natural.

▶️Descoperă ce presupune procedura de fertilizare in vitro, cu ajutorul căreia poți obține sarcina mult dorită

Fertilizarea In Vitro (FIV)

Fertilizarea in vitro reprezintă o secvență de proceduri care implică fertilizarea gameților (ovocitul și spermatozoidul) în afara organismului. Aceasta include fertilizarea in vitro convențională și injectarea intracitoplasmatică de spermă. FIV implică stimularea ovariană controlată pentru obținerea mai multor ovocite, recoltarea ovocitelor prin puncție ovariană, fertilizarea în laborator și embriotransferul.

FIV reprezintă o soluție pentru a obține o sarcină pentru cuplurile infertile din multiple cauze. De asemenea, fertilizarea in vitro oferă mai multe avantaje în diferite contexte clinice. Testarea genetică a embrionilor înainte de transfer (PGT-A preimplantation genetic testing for aneuploidy) oferă posibilitatea de a identifica embrionii anormali genetic (embrionii aneuploizi). Astfel, evitând transferul acestor embrioni, se reduce riscul de avort și de apariție a unui făt cu malformații. De asemenea, pariniții care sunt purtători a unei gene patogenice și care pot transmite o boală genetică fătului, pot alege prin testarea genetică embrionii care nu sunt afectați de această anomalie.

Nu există contraindicații absolute pentru efectuarea procedurilor FIV. Acestea sunt relativ simple și minim invazive. Totuși, pacientele care suferă de boli care contraindică o sarcină, precum patologii cardiace sau pulmonare severe, au contraindicație relativă pentru a purta o sarcină.

Factorul major care influențează rata de succes a procedurilor FIV este vârsta partenerei. Alți factori care scad rata de succes sunt rezerva ovariană redusă, prezența hidrosalpinxului, adică a trompelor blocate, mărite de volum, cu lichid inflamator, și stilul de viață nesănătos, precum fumatul, obezitatea și consumul de alcool sau droguri. De asemenea, ratele de succes variază în funcție de cauza infertilității cuplului.

În populația generală, rata de succes de a obține o naștere a unui nou-născut viu este mai mare prin fertilizarea in vitro comparativ cu concepția naturală neasistată (45% vs 28%). Fertilizarea in vitro rămâne pentru multe cupluri infertile singura șansă de a avea un copil. Această procedură s-a bucurat în ultimii 50 ani de o îmbunătățire clară a ratelor de succes și actualmente, 1-3% din nou-născuții din SUA și Europa se nasc prin proceduri de reproducere umană asistată. În ceea ce privește riscurile fertilizării in vitro, acestea sunt cele asociate cu procedura și cu riscurile viitoarei sarcini.

Complicațiile procedurii sunt cele care apar pe parcursul stimulării ovariene și la momentul puncției ovariene. Sindromul de hiperstimulare ovariană este cea mai frecventă complicație a stimulării ovariene controlate în cadrul procedurilor de FIV, incidența formelor severe fiind estimată la mai puțin de 0,2%. Sindromul de hiperstimulare ovariană severă se manifestă prin mărirea excesivă a ovarelor prin multiple chisturi, hemoconcentrație, acumulare de lichid în organism și poate pune în pericol viața, prin apariția insuficienței renale, șocului hipovolemic, trombembolismului și insuficienței respiratorii acute. Formele moderate de hiperstimulare ovariană apar la 25% dintre paciente.

Sindromul de hiperstimulare ovariană precoce apare în primele 8 zile de la puncția ovariană și are o formă ușoară spre moderată. În cazul apariției sarcinii pe același ciclu de stimulare, secreția excesivă de hCG de către sarcină duce la apariția sindromului de hiperstimulare tardiv, după 9 zile de la puncția ovariană, și are manifestări mai severe. Formele ușoare și moderate sunt autolimitate și manifestările clinice dispar în decurs de 10-14 zile.

Femeile cu hiperstimulare ovariană manifestă clinic distensie și durere abdominală, greață, vărsături și tulburări de tranzit intestinal. Factorii de risc asociați cu apariția acestei complicații sunt: sindromul ovarelor polichistice, recrutarea a peste 20 de foliculii în ciclul de stimulare, declanșarea ovulației cu hCG (gonadotropina corionică umană) și obținerea sarcinii în urma transferului fresh de embrioni.

În lipsa declanșării ovulației cu hCG sindromul de hiperstimulare ovariană apare extrem de rar. Astfel, la pacientele cu risc crescut pentru hiperstimulare se recurge la declanșarea ovulației cu agoniști de GnRH (hormon eliberator de gonadotropine). În acest caz, riscul pentru sindromul de hiperstimulare este practic inexistent. De asemenea, dacă declanșarea a fost efectuată cu hCG, se indică strategia “freeze all” (congelarea tuturor embrionilor și embriotransfer ulterior pe alt ciclu). Există și alte metode de prevenție a acestei complicații. Important este ca stimulările ovariene să fie efectuate individualizat și pacientele la risc pentru hiperstimulare ovariană să fie identificate corect.

Complicații care se asociază cu procedura de recoltare a ovocitelor la momentul puncției ovariene sunt trombembolismul, infecția, sângerarea abdominală, trosiunea anexială, reacțiile alergice și complicațiile anestezice. Torsiunea anexială se asociază mai frecvent cu sindromul de hiperstimulare ovariană din cauza ovarelor mărite de volum și mobilității lor excesive din cauza ascitei. Puncția ovariană se efectuază pe cale vaginală ghidată ecografic. Acul folosit pentru aspirația foliculilor poate determina sangerare sau infecție la nivelul ovarului sau poate leza structurile aflate în vecinătatea ovarului precum vase de sânge mari, intestine sau vezica urinară. Aceste complicații sunt extrem de rare și apar în mai puțin de 1% din cazuri.

Este important de specificat faptul că sarcina extrauterină are o incidență mai mare în cazul pacientelor care urmează proceduri de FIV (1-2% din sarcini prin FIV). De asemenea, sarcina heterotopică, o formă rară de sarcină implantată concomitent în cavitatea uterină și în trompă, este mai frecventă la aceste paciente, în special la cele la care se transferă mai mult de un singur embrion.

Injectarea intracitoplasmatică de spermă

Injectarea intracitoplasmastică este o procedură alternativă la fertilizarea convențională din cadrul procedurii de FIV și constă în injectarea unui singur spermatozoid direct în interiorul ovocitului matur. Este o metodă eficientă pentru asistarea fertilizării la bărbații cu parametri spermatici suboptimali. În cuplurile diagnosticate cu infertilitate de cauză masculină ICSI crește ratele de fertilizare cu 60%. Studiile ne arată faptul că ratele de obținere a unui nou-născut viu sunt asemănătoare la FIV convențional și ICSI. Dezvoltarea pe termen lung a copiilor obținuți prin ICSI din punct de vedere cognitiv, neurologic și al sănătății fizice este la fel ca în cazul copiilor obținuți pe cale naturală.

Riscurile acestei proceduri sunt aceleași ca cele prezentate la procedurile de FIV. Totuși, unele studii sugerează că ICSI crește ușor riscul pentru sarcinile gemelare monocorionice (cu o singură placentă). Procedura ICSI și utilizarea spermei de la bărbați infertili par să crească riscul pentru apariția anomaliilor genetice la făt. Anomaliile genetice apar spontan, dar și prin transmiterea de la tată. Un bărbat care are modificări severe ale spermei și este infertil, asociază frecvent anomalii genetice pe care le poate transmite copiilor. De aceea, se impune o evaluare atentă a partenerului pentru a depista potențiale boli genetice (de ex: fibroza chistică, microdelețiile cromozomului Y).

Ce alte riscuri implică tehnicile de reproducere umană asistată?

Majoritatea pacientelor care urmează tratamente de reproducere umană asistată și copiii născuți de acestea sunt sănătoși. Există totuși îngrijorări în privința unor complicații asociate sarcinilor obținute prin tehnici de reproducere umană asistată. Cercetările în acest domeniu sunt complicate de nevoia de a distinge între efectele tratamentelor de fertilitate și multiplii factori asociați la aceste paciente precum vârsta maternă, patologiile etiologice pentru infertilitate, numărul de feți obținuți într-o sarcină. În general prognosticul cel mai bun îl au sarcinile unice.

Sarcina multiplă

Majoritatea riscurilor asociate cu reproducerea umană asistată asupra sarcinilor apare în cazul sarcinilor multiple. Acestea au o incidență crescută de naștere prematură, restricție de creștere fetală, placentă praevia, hipertensiune indusă de sarcină, preeclampsie și complicații specifice sarcinilor gemelare monocoriale (gemenii care împărtășesc o singură placentă). Majoritatea ghidurilor internaționale recomandă transferul unui singur embrion pentru a scădea riscul de sarcini multiple și pentru a optimiza prognosticul sarcinilor.

Cu toate că majoritatea sarcinilor multiple sunt cauzate de transferul mai multor embrioni, s-a constat că în cazul procedurilor de FIV apare o rată crescută de sarcini monozigotice (clivarea unui singur embrion transferat în mai mulți embrioni și apariția sarcinii multiple). Incidența sarcinilor spontane multiple monozigotice prin concepție naturală este 0,4%, pe când în reproducerea umană asistată ajunge la 2-3%. Sarcinile monozigotice se pot dezvolta în sarcini monocoriale care aduc complicații specifice suplimentare (sindromul transfuzor-transfuzat, secvența anemie-policitemie ș.a.)

▶️Programează-te acum la o consultație medicală, la Umana Fertility! Beneficiezi de expertiză personalizată, îngrijire completă și soluții dedicate pentru succesul tratamentului tău de fertilitate

Patologiile asociate sarcinii

În cazul sarcinilor unice s-a raportat un risc crescut în sarcină pentru apariția diabetului gestațional, preeclampsiei și patologiilor placentare (placentă cu inserție anormală, decolare de placentă). Tehnicile de reproducere umană asistată cresc ușor riscul pentru sarcini cu feți cu greutate mică pentru vârsta gestațională și naștere prematură, chiar și în cazul sarcinilor unice. Hipertensiunea indusă de sarcină și preeclampsia au fost dovedite prin studii că sunt complicații care apar mai frecvent în sarcinile obținute prin FIV. Transferul embrionilor proaspeți și transferul embrionilor congelați pe ciclu natural par să scadă incidența preeclampsiei, deoarece prezența corpului galben ar putea avea un efect protector.

Riscurile asociate sarcinilor obținute prin FIV sunt reprezentate de patologiile întâlnite în mod obișnuit în sarcină (preeclampsia, eclampsia, diabet gestațional, hemoragie, trombembolism, sepsis). Nu se poate determina dacă pacientele care obțin o sarcină prin tehnici de reproducere umană asistată au risc crescut pentru apariția acestor complicații din cauza tratamentului, din cauza vârstei mai avansate sau a patologiilor de bază care cauzează infertilitate.

Malformațiile

Malformațiile congenitale ale nou-născuților par să aibă o incidență ușor crescută la copii obținuți prin FIV, precum malformațiile cardiace sau anomaliile digestive. Sunt necesare mai multe studii care să dovedească dacă procedurile de FIV sunt factorul etiologic sau alți factori cauzează aceste anomalii. Vârsta maternă rămâne factorul principal de risc pentru malformații congenitale, atât în sarcinile obținute natural cât și în cele obținute prin FIV.

Riscul de cancer

La momentul actual nu există niciun studiu care să dovedească faptul că tehnologiile de reproducere umană asistată, inclusiv stimularea ovariană, cresc riscul de apariție a cancerului. În cazul cancerului ovarian este cunoscut că infertilitatea, endometrioza și lipsa obținerii unei sarcini, factori care fac parte din diagnosticul de bază al infertilității, sunt factori de risc pentru apariția cancerului. Fapt ce explică de ce pacientele care urmează proceduri de FIV au o incidență crescută pentru cancerul ovarian. Cauza acestei incidențe crescute este infertilitatea în sine, nu tratamentul urmat pentru FIV.

Multiple studii au dovedit faptul că tratamentele hormonale din reproducerea umană asistată nu cresc riscul pentru cancerul de sân, inclusiv la pacientele cu istoric familial de cancer de sân sau cu mutațiile BRCA 1 și 2 prezente (mutații care sunt asociate cu apariția cancerului de sân și ovarian). Cu atât mai mult, alăptarea reprezintă un factor protector pentru cancerul de sân.

Ce trebuie să iei în considerare înainte de a apela la un tratament de fertilitate?

Primul pas pe care un cuplu trebuie să îl facă atunci când își dorește un copil, este să efectueze o evaluare preconcepțională completă. Aceasta identifică atât patologiile care au dus la infertilitate, cât și riscurile sociale și de mediu care ar putea afecta fertilitatea și sarcina. Astfel, se impune reducerea acestor riscuri prin educație, consiliere și intervenții medicale potrivite.
Efectuarea unui examen complet medical și evaluarea istoricului familial, ajută medicul specialist în infertilitate să emită un diagnostic și să stabilească cel mai eficient și sigur mod prin care cuplul are șanse să obțină o sarcină.

Consilierea atentă și corect efectuată de medicul specialist în infertilitate împreună cu echipa medicală (urolog, embriolog, genetician etc.) ajută cuplurile să ia o decizie informată și educată. Trebuie discutate toate beneficiile, riscurile și ratele de succes ale fiecărei alternative de tratament recomandate în fiecare caz individual. De asemenea, suportul din partea clinicii de infertilitate susține cuplurile pe parcursul fiecărei etape al tratamentului efectuat.

Fiecare tehnică de reproducere umană asistată vine în ajutorul cuplurilor care nu reușesc să obțină o sarcină pe cale naturală și oferă diferite rate de succes, beneficii și riscuri. În cele mai multe cazuri se preferă o strategie etapizată, începând cu cea mai simplă procedură și ajungând la cele mai complexe, în funcție și de nevoile specific ale fiecărui cuplu. Cea mai mare rată de succes o are fertilizarea in vitro, dar reprezintă și procedura cu cele mai mari costuri și cele mai mari riscuri. Cu toate acestea, pentru multe cupluri fertilizarea in vitro este singura șansă de a întemeia o familie și beneficiile vor depăși întotdeauna riscurile.

Surse foto: freepik.com