Drumul de la „cuplu” la ”părinți” este probabil cea mai mare provocare prin care trec doi oameni. Suișurile, coborâșurile, bagajul personal și felul propriu de a gestiona emoțiile pot fi copleșitoare pentru ambii parteneri. Experiența mi-a confirmat acest lucru cu fiecare caz în parte. Dar tot experiența mi-a arătat și resursele nebănuite pe care oamenii nici nu știau că le au. Ei trebuie doar îndreptați spre acele resurse, așa cum o face un ghid pentru vizitatori într-un muzeu.
Ca orice diagnostic serios, infertilitatea înseamnă acumularea unei greutăți prea mare într-un timp scurt, stres emoțional, lucruri care se pot îndrepta, de cele mai multe ori, către alterarea stării emoționale, trecerea de la speranța la eșec nefiind ușor de duș. Din păcate, nici acest drum al reproducerii umane asistate nu este unul mereu lin și lipsit de provocări pe plan emoțional. Trecerea de la speranță la eșec, la speranță, apoi la reușită este epuizantă. Eforturile sunt uriașe, iar menirea mea este să le fiu alături cuplurilor, să găsească mereu noi și noi resorturi. Și da, cei mai mulți le găsesc, lucru care mă motivează pe mine constant.
Sunt psiholog clinician specialist și ajut cuplurile să gestioneze cât mai bine tot acest periplu, în drumul lor spre a deveni părinți.
